Coasta Amalfi se conduce greu și se parchează și mai greu — o șosea îngustă, tăiată în stâncă deasupra mării, cu serpentine care în vârf de sezon stau blocate ore întregi, iar un loc de parcare poate costa cât o masă în doi. Vestea bună e că n-ai nevoie de mașină. Autobuzul albastru SITA și feriboturile leagă toate satele, iar din geam sau de pe punte ai cea mai frumoasă coastă din Italia fără grija volanului. Iată cum o vezi pe îndelete, în cinci opriri.
Alege-ți baza cu cap
Prima decizie e unde dormi, și contează mai mult decât crezi. Positano e superb, dar cel mai scump și mai vertical — totul e scări. Amalfi, satul care a dat numele coastei, e mai central și mai accesibil, cu autobuze și feriboturi în toate direcțiile. Maiori și Minori, ceva mai la est, sunt cele mai blânde la buget și au chiar plajă cu nisip, rar pe această coastă de pietriș.
Sfatul practic: alege un sat ca bază și fă drumuri de o zi în rest, în loc să-ți muți bagajele. Iar feribotul e adesea mai rapid, mai răcoros și mult mai plăcut decât autobuzul între satele mari — din mare vezi coasta așa cum a fost gândită să fie privită, de jos în sus.
Positano, dis-de-dimineață
Cel mai fotografiat sat de pe coastă e o cascadă de case pastelate care coboară spre o plajă mică — și e aglomerat de la ora zece, când sosesc excursiile de o zi. Trucul e simplu: vino cu primul feribot sau rămâi peste noapte, urcă și coboară pe scările dintre case cât e răcoare și dimineața limpede, fă-ți poza de pe plajă înainte să se umple, apoi pleacă mai departe la prânz, când vine valul de lume. Chiar și o singură oră devreme îți dă un Positano complet diferit de cel din cărțile poștale suprapopulate.
Escapada la Ischia
Dacă vrei o zi de respiro departe de forfota coastei, ia feribotul spre Ischia — insula vulcanică din golful Napoli, cu izvoare termale, grădini botanice și un ritm mult mai relaxat decât vecina ei glamour, Capri. Castelul Aragonez, legat de insulă printr-un pod de piatră, merită o dimineață întreagă, iar plajele cu apă caldă geotermal sunt o raritate. E genul de loc unde rămâi cu o noapte în plus fără să-ți dai seama cum.
Ravello, sus, unde se face liniște
La 350 de metri deasupra mării, Ravello e antidotul la aglomerația de pe coastă. Se ajunge cu un autobuz local din Amalfi, pe o serpentină scurtă, și dintr-odată forfota rămâne jos. Grădinile Villei Rufolo și terasa suspendată a Villei Cimbrone, cu balustrada ei de busturi de piatră deasupra golfului, oferă priveliștea pe care o vezi în toate fotografiile aeriene ale coastei. Vara, Ravello găzduiește un festival de muzică pe o scenă suspendată deasupra mării — dacă prinzi un concert la apus, e greu de uitat.
Ce mănânci pe coastă
Bucătăria de aici e simplă și legată de mare și de lămâi — lămâile uriașe de Amalfi, cât un pumn, sunt vedeta. Cere scialatielli ai frutti di mare, pastele groase, făcute de mână, cu fructe de mare; o mozzarella di bufala din Campania proaspătă; și, la desert, delizia al limone, o cupolă de pandișpan cu cremă de lămâie. Limoncello-ul, făcut din coaja acelorași lămâi, se bea rece la final de masă și se cumpără de la producători mici, nu din magazinele de suveniruri.
Poteca Zeilor, pentru dimineți active
Dacă vrei să vezi coasta de sus, „Sentiero degli Dei" — Poteca Zeilor — leagă satul Bomerano de Nocelle, deasupra Positanoului, pe o cărare cu una dintre cele mai spectaculoase priveliști din Mediterana. Sunt vreo trei ore de mers ușor-mediu, cel mai bine dimineața devreme, cât e răcoare, cu apă și încălțări bune. La final cobori spre Positano pe câteva sute de trepte — genunchii vor ști că ai făcut-o, dar amintirea merită.
Pe Amalfi, cel mai bun mijloc de transport e cel din care poți privi pe geam fără să ții volanul.
Radu Ionescu