Cele mai frumoase plaje din Grecia nu au bar, nu au șezlong și rareori au semnal. Ajungi la ele pe un drum de pământ, pe o potecă printre pini sau cu barca de la satul vecin, iar răsplata e o apă atât de limpede încât ambarcațiunile par că plutesc în aer. Am petrecut trei veri strângând astfel de golfuri — și, mai important, am notat cum ajungi la ele fără să te chinui și fără să strici plaja pentru cei care vin după tine.
Cum am ales cele șapte
Grecia are peste șase mii de insule și insulițe, dintre care câteva sute locuite. Cu atâta coastă, „cea mai frumoasă plajă" e o întrebare fără răspuns — depinde de ce cauți. Noi am pornit de la un profil foarte precis: călătorul din România care vrea mare curată, fără să conducă zile întregi și fără să plătească prețuri de Mykonos în vârf de august.
Așa că am filtrat după trei criterii, în ordinea asta. Întâi, accesul: zbor direct sau feribot rezonabil din țară, ca vacanța să nu se ducă pe transport. Apoi, apa: să reziste comparației cu orice carte poștală din Ciclade, indiferent de vânt. Și, la final, ritmul: să rămână al locului — pescari, taverne de familie, drumuri care nu duc nicăieri altundeva — nu al turismului de masă.
Am lăsat deoparte, cu regret, plajele care „au explodat" deja pe rețele și s-au umplut de șezlonguri cu 40 de euro rândul. Nu pentru că nu ar fi frumoase, ci pentru că experiența pe care o promitem aici — senzația că ai găsit ceva doar al tău — nu mai există acolo la ora 11 dimineața.
Navagio, Zakynthos
Da, e cea mai fotografiată plajă din Grecia — și tocmai de aceea trucul e ora. Vino cu prima barcă de dimineață, pe la 9, și ai golful aproape pentru tine o oră întreagă, înainte să sosească flotila de vaporașe cu excursii. Falezele albe cad direct în apă, iar epava ruginită din mijloc face fotografia pe care o știe toată lumea. Restul insulei, cel pe care nu-l vezi în broșuri, rămâne rural: podgorii, mănăstiri și golfulețe fără nume unde apa are culoarea unei piscine. Închiriază un scuter pentru o zi și oprește la primul indicator care arată spre „paralia" (plajă) — rareori dai greș.
Antisamos, Kefalonia
Myrtos apare pe toate cărțile poștale, dar Kefalonia își ține cele mai bune golfuri ascunse după serpentine. Antisamos e un semicerc de pietriș alb sub munți împăduriți, cu apă care trece de la turcoaz la albastru-închis în câțiva metri de la mal. Nu are nisip fin, deci ia încălțări de apă, dar tocmai pietrișul e cel care ține apa cristalină. Dimineața devreme e doar a ta; după-amiaza vine lume, dar niciodată cât în Ciclade. La întoarcere, oprește în satul Assos — un pumn de case pastelate pe o limbă de pământ, cu două-trei taverne unde peștele se alege din ladă, nu din meniu.
Canal d'Amour, Corfu
Nordul verde al Corfului ascunde stânci de gresie pe care marea le-a sculptat în tuneluri, arcade și golfulețe de câțiva metri. Apa e liniștită și bună de înot printre formațiuni, iar legenda spune că cine trece înot prin canal își găsește dragostea — motiv suficient de bun cât să încerci. Vino tot dimineața: la prânz, în vârf de sezon, micile golfuri se aglomerează repede pentru că nu sunt mari. Apusul, în schimb, se vede de pe faleză fără să te bați pe un loc la balustradă, iar tavernele din spate încă gătesc sofrito și pastitsada, mâncarea venețiană a insulei.
Încă patru, pe scurt
Kos — plaja pe bicicletă
Insula lui Hipocrate e plată și prietenoasă cu bicicleta: poți traversa de la plajă la sit arheologic într-o dimineață. Plajele lungi din sud, spre Kefalos, rareori se umplu chiar și în august, iar Paradise Beach are, din loc în loc, bule de aer cald care ies din nisip pe fundul mării — un mic spectacol vulcanic gratuit.
Rhodos — golful Sfântul Pavel
Sub acropola din Lindos se ascunde un golf aproape circular, cu o gură îngustă spre mare, care arată ca o lagună. Coboară pe scări de la biserica albă și ai o piscină naturală ferită de valuri. Vino devreme sau spre seară — la amiază, terasa de sus varsă lume la vale.
Halkidiki — degetul din mijloc, Sithonia
Din cele trei „degete" ale Halkidikiului, Sithonia e cel sălbatic: drum de coastă cu zeci de golfulețe unde tragi mașina pe dreapta și cobori la o plajă fără nume. E cea mai bună alegere dacă vii cu mașina din România — o zi de condus și ești acolo, cu ape de smarald și camping-uri sub pini.
Mykonos — dar plaja greșită
Chiar și pe insula petrecerii există liniște, dacă știi unde. Ocolește plajele de beach-club din sud și mergi pe coasta de nord, expusă vântului meltemi: Fokos și Mersini n-au nici bar, nici muzică, doar o tavernă și mare deschisă. Meltemi-ul le ține goale — vino în zi fără vânt puternic și ai una dintre cele mai frumoase surprize din Ciclade.
Cea mai bună plajă grecească e cea la care ajungi transpirat și pleci fără să spui nimănui numele ei.
Radu Ionescu
Instantanee din cele șapte golfuri — pietriș alb, ape de smarald și drumuri care nu duc nicăieri altundeva.
Cum ajungi și când să mergi
Corfu, Zakynthos, Kefalonia, Kos și Rhodos au aeroporturi cu zboruri directe sau charter din România în sezon. Pentru Sithonia și Halkidiki, cel mai simplu e Salonicul — la o oră și jumătate de zbor sau o zi de condus. Feribotul intern leagă multe dintre insule, așa că se pot combina două într-o singură vacanță fără să te întorci pe continent.
Cât despre perioadă: iunie și septembrie sunt aurul curat. Apa e caldă, prețurile scad cu un sfert față de august, iar plajele sălbatice chiar rămân sălbatice. Iulie și august merg dacă te miști dimineața și accepți compania altora la prânz. Evită, dacă poți, prima jumătate a lui august, când Grecia întreagă e în concediu și până și golfurile ascunse se aglomerează.
Cum combini două insule într-o vacanță
Feriboturile interne fac diferența dintre o vacanță pe o insulă și una „de arhipelag". Kefalonia și Zakynthos sunt legate printr-o cursă de aproximativ o oră și jumătate, așa că se pot combina ușor fără să te întorci pe continent. La fel, din Corfu ajungi rapid în Paxos sau pe coasta Epirului. Regula practică: rezervă feribotul din timp în vârf de sezon, mai ales dacă iei mașina cu tine, pentru că locurile pentru autovehicule se epuizează primele.
Ce iei în rucsac pentru o zi de plajă sălbatică
Plajele astea nu au chioșc, umbrelă sau salvamar, așa că micul echipament face toată diferența dintre o zi superbă și una chinuită.
- Încălțări de apă — pietrișul e frumos, dar fierbinte la prânz și alunecos la intrare.
- Apă din belșug și ceva de mâncare: cea mai apropiată tavernă poate fi la kilometri.
- Umbră portabilă sau un prosop mare de agățat — soarele grecesc de amiază nu iartă.
- Ochelari și mască de snorkeling: apa limpede ascunde peșteri și bancuri de pește.
- O pungă pentru gunoi, pe care o duci înapoi — locurile astea rămân curate cât ține grija fiecăruia.